Osteopatie si Kinetoterapie-Bacau
Dureri de spate? Afecţiuni ale sistemului neuromioartrokinetic? Aici este locul unde aflaţi ce puteți face.
joi, 18 martie 2021
marți, 16 mai 2017
luni, 15 mai 2017
vineri, 12 mai 2017
joi, 4 mai 2017
luni, 16 iunie 2014
Programa generala a cursului
ANUL 1
Se
introduc conceptele de bază legate de filosofia, rationamentul și
abordarea metodologică osteopata. Cursul cuprinde elementele de bază
ale anatomiei descriptive, topografice și radiologice referitoare la
segmentul craniosacral, fascial și structural (pentru acesta din urma a
pelvisului, articulatiei coxofemurale și a membrelor inferioare); sunt
revazute conceptele de bază ale fiziologiei umane si a biomecanicii
articulare. O atenție deosebită este îndreptată spre analiza posturii și
a mișcarilor articulare, spre rafinarea tehnicilor palpatorii în
special a tesuturilor miofasciale, precum și invatarii diferitelor
metode de tratament manual al disfunctiilor osteopate gasite in practica
in urma testelor predate. Tehnicile sunt executate de catre
participanți ghidati intotdeauna de tutori calificati. Un spațiu
considerabil este dedicat studiului și înțelegerii acelor condiții
clinice, care sunt în afara competenței profesionale osteopate
(diagnostic diferential, metode de screening)
Materiile
și orientările metodologice introduse și dezvoltate în prima parte a
cursului sunt extinse prin studiul anatomiei, fiziologiei si
biomecanicii; se introduc și metodele de evaluare, screening și
tratament osteopat legate de zone noi (în special la nivelul coloanei
vertebrale lombare, dorsale si a cutiei toracice). Vom introduce
conceptele fundamentale care stau la baza influențelor viscero-somatice
(cu privire abdomen în general) asupra posturii și a manifestarilor
algice la distanță. Sunt programate recapitulari periodice ale
cunoștințelor teoretice și practice, a testelor de evaluare funcțională,
a metodelor de abordare palpatorie și a tratamentului manual al
disfunctiilor osteopate studiate anterior.
ANUL 2
Modalitatile
operative craniosacrale, fasciale, viscerale si structurale (pentru
aceasta din urma in raport cu coloana cervicala si membrele superioare)
sunt rafinate, integrate si completate pornind de la notiunile de baza
pana la tehnicile de manipulare avansata.
Programa
anului II prevede si o examinare generală, o condiție prealabilă pentru
trecerea in urmatorul an, ținând seama de programul general efectuat în
cursurile anterioare. Cursantul trebuie să demonstreze o bună
cunoaștere a anatomiei funcționale a corpului uman, că este familiarizat
cu principalele teste de evaluare, cu metodele și tehnicile de bază ale
abordării osteopate.
ANUL 3
Abordarea
viscerala este perfectionata; se expun conceptele fundamentale din
osteopatie care stau la baza influențelor viscero-somatice (legate de
tractul intestinal si de organele retroperitoneale) asupra posturii și a
manifestarilor algice la distanță. Tehnicile structurale de bază
învățate în primele module sunt imbogatite cu tehnici de manipulare
avansate, odata cu sporirea dexteritatii cursantilor prin intermediul
exercițiilor practice executate de către participanți, ghidati de
tutori. Printr-o riguroasă analiza funcțională efectuata inițial de
către profesor și apoi de catre cursantii grupati in mici grupuri sunt
puse în practică criteriile metodologice care guvernează abordul si
evaluarea osteopata, cu stabilirea ulterioara a strategiei terapeutice
adecvate.
Studiul
aparatului respirator si urogenital impreuna cu influențele lor
funcționale și posturale asupra cutiei toracice, a coloanei vertebrale
si a pelvisului o sa completeze baza de cunoștințe viscerale. Pentru
fiecare domeniu de studiu se fac recapitulari periodice ale
cunoștințelor teoretice și practice învățate. Predarea este completata
cu introducerea în fiecare seminar a unor studii de caz relevante din
punct de vedere osteopat, care sunt prezentate și discutate de către
cursanti si apoi analizate de profesori. Metodologia prevede, de
asemenea, cursuri monotematice sustinute de profesionisti pe teme
clinice specifice pentru care există o abordare multi-disciplinară, în
colaborare cu alte cadre medicale.
Se aloca
un spatiu amplu pentru perfectionarea tehnicilor de manipulare
osteopata in paralel cu discutarea cazurilor relevante. Cursantii sunt
impartiti în mici grupuri, fiecare analizand problematici specifice,
urmand ca ulterior acestea să fie discutate cu profesorii. O atenție
speciala se acordă abordarii metodologice osteopate, a cunoasterii
testelor de evaluare, indicațiilor și limitelor aplicării tehnicilor
manuale într-un cadru adecvat de deontologie, etică și jurisprudență.
Abilitățile astfel dobandite vor deveni in mana cursantilor un
instrument important atât pentru verificarea cunoștințelor necesare la
examenul final cat si pentru o mai buna intelegere a problematicilor si a
tratamentului pacientilor.
Pe
parcursul fiecărui an de curs, la fiecare patru luni, cursantii vor da
probe teoretice (teste grila cu complement multiplu) și practice (teste
de evaluare a pacientilor si tehnici) pentru a testa abilitățile
învățate. Achiziționarea de punctajul mediu total mai mare de 18/30
permite trecerea la nivelul urmator.
Dupa
terminarea celor 3 ani de curs, absolventii vor putea participa la un an
de master format din 5 seminarii a cate 4 zile de cursuri monotematice.
Parcursul
formativ astfel structurat oferă cursantilor competentele metodologice
și operative osteopate, prin predarea principalelor teste de evaluare,
indicațiile și limitele de aplicare a tehnicilor de terapie manuala
într-un cadru etic-deontologic adecvat.
Programul general de învățământ part-time
Din
punct de vedere al clasificarii tratamentelor osteopate, asa cum sunt
ele codificate in "International Classification of Disease – 9th
revision – Clinical Modification", programa cursului include urmatoarele
tehnici:
93.61 - tratament manipulator osteopat pentru mobilizarea generală (tratament articulator general)
93.62 - tratament manipulator osteopat ce foloseste forțe de viteză mare si amplitudine scăzută
93.63 - tratament manipulator osteopat ce foloseste forțe de viteză mica si amplitudine mare
93.64 - tratament manipulator osteopat cu ajutorul forțelor izotonice sau izometrice
93.65 - tratament manipulator osteopat cu utilizarea forțelor indirecte
93.66 - tratament manipulator osteopat pentru mobilizarea fluidelor tisulare (pompaj limfatic)
93.67 - alte tratamente specifice pentru manipulare osteopata
Metodologia structurală
Anatomia aparatului locomotor
Osteologie
-
Generalitati și embriologie a tesutului osos al bazinului si centurii
pelvice, membrelor inferioare, coloanei vertebrale, cutiei toracice, a
centurii scapulare, a membrelor superioare si a craniului.
Artrologie
-
Generalitati și embriologie a articulațiilor, axe și planuri anatomice,
articulatiile bazinului si ale membrelor inferioare (sacroiliace,
simfiza pubiană și articulatia sacro-coccigiana, articulatia
coxo-femurala, articulatia genunchiului, tibiala-peroneala proximală și
distală, tibio-tarsica, articulatia astragalo-calcaneara și
articulatiile tarsiene, articulatia tarsometatarsiană, articulatiile
metatarsiene, metatarso-falangiene si interfalangiene), ale coloanei
vertebrale și a toracelui (intervertebrale, costo-vertebrale:
costo-somatice și cost-trasversare, condro-sternale, condro-costale),
articulațiile membrelor superioare și ale centurii scapulare
(sterno-costo-claveara, acromio-claviculara, scapulo-humerala,
scapulo-toracica, humero-ulnara, radio-ulnară distala, radio-carpiana,
intercarpiana, carpo-metacarpiene, intermetacarpale,
metacarpo-falangiene, interfalangiene)
Miologie
-
Generalitati și embriologie a muschilor, muschii pelvisului si ai
membrelor inferioare (gluteii și tensorul fasciei lata, iliac și psoas
mare, piriform, obturator intern și extern, gemenii si patratul femural,
croitorul și cvadricepsul femural, adductorii, pectineu, gracilis ,
biceps femural, semitendinos, semimembranos, tibiali, peronieri, triceps
sural, flexorii și extensorii degetelor, interososii si muschii
piciorului), mușchii spatelui și ai toracelui (spleni, sacrospinalii,
transversul spinal, interspinosii, intertransversarii, ridicatorii
coastelor, intercostalii, subcostalii, transvers al toracelui,
toraco-lombarii, spino-apendicularii, spino-costalii, suboccipitalii,
prevertebralii, muschii lungi ai gatului și capului,dreptii anteriori si
laterali, supra- și de infrahioidienii,
sternocleido-occipito-mastoidienii, scalenii), muschii umerilor si ai
brațului si antebratului(deltoid, supraspinos și infraspinos, micul si
marele rotund și subscapularul, bicepsul, coracobrahialul, brahialul,
tricepsul, anconeus, extensorii și flexorii și carpului si degetelor,
mușchii eminentei tenare, hipothenar și ai palmei), muschii abdomenului
(abdominalii, diafragma), mușchii capului (ai boltii, ai nasului, ai
pleoapelor, buzelor, urechilor și ai ATM).
Fiziologie articulara:
-
centura pelvina și articulațiile sacro-iliace (mobilitatea oaselor
iliace, mobilitatea sacrului fata de oasele iliace, axele mobilitate
sacro-iliace, mobilitatea simfizei pubiene și a articulatiei
sacro-coccigiene), articulatia coxo-femurala (miscarile de
flexie-extensie, abducție-adductie, rotatie interna-externa),
articulatia genunchiului (miscarile de flexie-extensie, rotație,
mobilitate laterală, mobilitatea rotulei, mișcarea meniscurilor,
stabilizarea/stabilitatea genunchiului), articulatia gleznei si
miscarile piciorului (astragalul și cuplul tibio-peroneal, calcaneul,
perechea cuboid-navicular, subastragalica si interlinia Chopart,
cuneiforme, metatarsiene și falangiene), cutia toracica (importanța
funcțională a diafragmei, mobilitatea costala și costo-vertebrala,
mobilitatea condro-costala și condro-sternala, sternul, mișcările
respiratorii), coloanei vertebrale (mișcările discului intervertebral și
ale fatetelor interapofizare, legile lui Fryette, mișcările de
flexie-extensie , flexie laterală și de rotație, miscarile combinate
complexe - FRS și ERS - rolul cernierei lombosacrale și
occipito-atlanto-epistrofee, rolul articulațiilor unco-vertebrale,
importanța orientării fatetelor articulare, axele de mișcare), centura
scapulară (articulatia sternocostoclaviculara, acromioclaviculara,
scapulo-humerala, biomecanica complexului scapulo-toracic), cotul
(mișcările de supinație, pronație, flexie, extensie, importanța capului
radial), încheietura mâinii și mâna (mișcările de supinație și pronație a
articulatiei radio-ulnare distale, mișcările de torsiune,
flexie-extensie și abductie-aducție ale încheieturii mâinii,
articulatiile carpo-metacarpiene, trapezio-metacarpale,
metacarpo-falangiene și interfalangiene).
Anatomia sistemului nervos central, periferic și autonom
-
Generalitati și embriologie, informații generale despre receptorii
periferici, măduva spinării, creier (rombencefal, bulb, punte,
cerebelul, al patrulea ventricul, mezencefalul, diencefalul,
hipotalamus, talamus, epitalamus, ventriculul III, telencefal, emisfere
cerebrale, formațiuni interemisferice, meningele, și sistemul LCR
intracranian), nervii și ganglionii cerebro-spinali (plexul lombar și
ramurile sale terminale, plexul sacral și ramurile sale terminale,
plexul rusinos și coccigian și ramurile lor terminale, nervii
intercostali, plexului brahial și ramurile terminale, plexului cervical
și ramurile sale terminale, nervii cranieni), nervii și ganglionii
sistemului nervos autonom.
Anatomia organelor de simț
- Cunoștințe generale de anatomie și embriologie a analizatorului tactil, gustativ, vizual, auditiv și vestibular.
Anatomia sistemului circulator:
-
Generalitati de anatomie și embriologie a aparatului vascular cerebral
, vasele trunchiului, abdomenului, a membrelor superioare si
inferioare, sistemul limfatic.
Neurofiziologie:
-
Celula și funcțiile sale (excitabilitatea celulara, membrana celulară
și echilibrul electric, potențialul de acțiune, diferitele tipuri de
fibre nervoase, sinapsele si neurotransmitatorii, fusurile
neuromusculare, organele Golgi și circuitul gamma), sensibilitatea
(organizare generala, tactilă, termică, dureroasa si proprioceptiva),
transmiterea neuromusculara,fiziologia musculara (a muschilor striati,
netezi și cardiaci), reflexele medulare,controlul motor al cerebelului
si al ganglionilor bazali, controlul motor al cortexului cerebral și
trunchiului cerebral, memoria și învățarea, fiziologia sistemului
limbic și hipotalamic controlul functiilor neuroendocrine , controlul
funcțiilor comportamentale, fiziologia sistemului nervos autonom
(organizare și mediatori chimici ai sistemelor simpatic si
parasimpatic), fiziologia organelor de simț (vaz, auz, gust și miros),
receptorii vestibulari, reglarea tonusului postural.
Notiuni de radiologie și diagnostic imagistic in osteopatie
-
Principii generale, descrierea principalelor metode și tehnici
imagistice (radiografia convențională, ecografie, tomografie
computerizata, imagistica prin rezonanta magnetica), anatomie radiogica
topografica.
Punctele de reper și de testele de mobilitate
-
Bazinul și membrele inferioare (pacientul in ortostatism , decubit
ventral si dorsal) TFE și TFS, testul Downing, teste de mobilitate ale
sacrului, palparea articulatiei coxofemurale si testele de mobilitate
pentru șold (F.AB.ER.E.); examinarea palpatorie a genunchiului, teste
(rotație, abductie, adductie, mobilitate laterală, anteriorizare și
posteriorizare tibiala,teste pentru disfunctiile meniscurilor, pentru
ligamentele colaterale și incrucisate, bascula patelara); teste
palpatorii (diafragma toracică în raport cu miscarile respiratorii,
planseul pelvin in raport cu schimbările de presiune intraabdomonala
legate de respirație, musculatura pelvi-trohanteriana, iliopsoasului,
patratul lombelor, piriformul), teste de palpare și mobilitate ale
gleznei si piciorului (mobilitatea astragalului, calcaneului, cuplului
navicular-cuboid, articulațiile subastragalice, interlinia Chopart,
cuneiformele, metatarsienele și falangele;teste de mobilitate pentru
articulațiile tibioperoneale proximale si distale.
-
Coloana vertebrala lombare: inspectia in ortostatism,testul
„Comare”localizarea palpatorie a reperelor osoase vertebrale, testarea
lomba-rol, teste respiratorii de diagnostic diferential, teste
pozitionale-„sfinxul” si „ruga mahomedana”
-
Coloana vertebrala dorsala si torace : inspectia in ortostatism
,palparea reperelor osoase vertebrale, teste de mobilitate pasiva a
toracelui cu ajutorul respiratiei, testul „saxofonului”, palparea si
localizarea coastelor, evaluarea palpatorie a functiei costo
respiratorii in cele trei tipuri de mobilitate ( in brat de pompa, in
maner de caldare si compas), evaluarea coastelor in raport cu
mobilitatea vertebrala, evaluarea costocondrala si sternala.
-
Coloana vertebrala cervicala: inspectia in ortostatism ,palparea
reperelor osoase vertebrale, teste de mobilitate generala activa si
pasiva( inclinatie-rotatie, flexie-extensie, rotatie si flexo-extensie a
atlasului), evaluari functionale si teste de mobilitate in rotatie si
inclinatie laterala pentru occipital.
-
Umăr, cot, incheietura mainii si mana:teste de mobilitate activă și
pasivă (articulatia sterno-costo-claviculara, acromio-claviculara,
scapulo-humerala).
-
Disfuncțiile Osteopate - bazinul si membrele inferioare: iliac (
anteriorizat, posteriorizat, elevat „up slip”, inchis „in-flare”
,deschis „out-flare”), simfiza pubiana (superioara si inferioara),
sacrul (în nutație, în contranutatie si in torsiune), coccisul
(anteriorizat si laterodeviat) , articulatia coxofemurala(in rotație
externă, in rotația internă,posteriorizata, anteriorizata,
inferiorizata, in adductie si in abductie), genunchi (adductie si
abductie, alunecare laterala, disfunctii asociate, disfunctii meniscale
si patelare); tibia (rotație internă, rotație externă,anteriorizare si
posteriorizare), peroneul (disfuncții distale, proximale, în
anteriorizare si posteriorizare)
-
Glezna si piciorul: glezna ( modelul entorsei in catena ascendenta
disfunctionala, adaptari musculare); articulatia subastragalica (
modelul entorsei , adaptari in inversiune si eversiune,astragal
anteriorizat si posteriorizat), calcaneu în retroversie, anteversie,
eversiune și inversiune, disfunctii ale piciorului (navicular și
cuboid); disfuncție în rotație-abductie –adductie legate de interlinia
Chopart, disfuncția cuneiformelor, a metatarsienelor și falangelor.
-
Coloana vertebrala lombara și toracica: disfuncție în flexie și
extensie (de tip I sau NSR, în prima lege a lui Fryette, de tip II (ERS
sau FRS,legea a doua a lui Fryette, disfuncții vertebro-costale,
costo-vertebrale inspiratorii si expiratorii, costo-condrale,
sterno-condrale si sternale.
-
Coloana vertebrala cervicala: disfunctii in flexie-extensie și
disfuncții în FRS și ERS ale coloanei cervicale inferioare, disfuncții
ale atlasului (flexie-extensie, posteriorizare si anteriorizare);
disfuncțiile occipitalului (flexie-extensie, anteriorizare si
posteriorizare, lateralizare si rotatie).
-
Umarul: articulatia sterno-costo-claveara (disfunctiile
pre-sternale suprasternale si retrosternale); articulatia
acromio-claviculara (supra-acromiala, in rotatie anterioara si
posterioara), articulatia glenohumerala (în antero-superioritate,
inferioara).
-
Cotul: disfunctii anterioare si posterioare ale capului radial,
anterioare si posterioare ale extremitatii proximale ulnare; disfunctii
humero-ulnare (in abductie adductie, rotatie externa, rotatie interna).
-
Mana :disfunctii radio-carpiene (flexie, extensie și adductie),
disfunctii carpiene(abductie); disfunctii carpo-metacarpiene(in
anterioritate si posterioritate), disfuncții trapeziometacarpal,
disfunctia anterioara a semilunarului, disfunctia antrioara a primei
falange, disfunctii metacarpo-falangiene si interfalangiene.
Evaluarea osteopata a saparatului locomotor
-
Corelatii disfunctionale (conceptul de primarietate,
secundarietate si adaptabilitate); analiza si evaluarea compensarilor
posturale secundare, catene disfunctionale; verticalitate si
ortogonalitate, teoria romburilor, teoria sferelor, teoria diafragmelor
si a balantelor ,aspecte tridimensionale, metodologia de screening ale
principalelor aspecte simptomatologice si disfunctionale ale sistemului
musculo-scheletal; aspecte si semne de alarma ale principalellor
problematici osoase, artropate , miopate, entezopate, tendinopate si
capsulo-ligamentoase; simptomatologia reflexa si cea secundara viciilor
posturale, afectiunilor neurologice centrale si periferice cu sau fara
manifestari la distanta; indicatii si contraindicatii absolute si
relative ale tratamentului osteopat.
Metodologia fasciala:
-
Noțiuni de histologie, biologie și anatomie descriptivă, funcționala și
topografica a țesutului conjunctiv si a fasciilor(sacrală, a
bazinului, pubelui și pelvisului,a membrelor inferioare, zonei lombare
și a psoasului, frenice, a aperturii toracice superioare, a membrelor
superioare ,a capului si gatului si a planșeului bucal); Conceptul
osteopat de comunicare in catena fasciala,metodologia de abord palpator
si discriminrea perceptiva a” densitatilor” segmentare, evaluarea
manuala a vectorilor tensionali fasciali in planurile spatiului-„tehnica
punctelor cardinale;tehnici de corectie a disfunctiilor fasciale de
competenta osteopata(bazinul si etajul pelvin, sacrul, ligamentul
inghinal, zona pubiana, piriformul,articulatia sacroiliaca, zona
lombara, patratul lombelor , psoasul, diafragma , apertura toracica
superioara, clavicula, sternul si apendicele xifoid, linea alba, „linia
centrala”, soldul si abductorii, coapsa , genunchiul, membrana
interosoasa, peroneul, caicaneul, articulatia subastragalica, cuplul
cuboid-scafoid, tarsul si metatarsul, metatarsofalangienele si
falangele, suboccipitalii-„ tète d’oiseau”, scalenii,
sterno-cleido-occipito-mastoidienii, umerii, coatele antebratul cu
membrana interosoasa, articulatia pumnului, metacarpul si mana, palnseul
bucal, hioidul si fasciile gatului, cicatrici); indicatii si
contraindicatii absolute si relative ale tratamentului osteopat.
Metodologia cranio-sacrala:
-
Filosofie și concepte generale ale abordului osteopat cranio-sacral,
embriologia craniului, a creierului si maduvei spinale, osteologia
craniului, artrologia craniului (sfenoidul, occipitalul, temporalele,
parietalele, mandibula, zigomaticele, etmoidul si vomerul, frontalul ,
maxilarele,palatinele si nazalele); repere craniene(fosa temporală,
pterion, glabela, nasion, bregma, vertex, lambda, asterion, inion,
opistion, suturi craniene, fose și gauri craniene), membrane
intracraniene, meningele, vascularizatia craniana, sinusuri venoase
craniene , mobilitatea și plasticitatea craniului in diferitele etape de
crestere si dezvoltare, "mecanismul respirator primar" (cele cinci
componente ale M.R.P.), particularitatile oaselor de pe linia mediana
(sincondroza/simfiza sfeno-bazilara, osul sacru, axe functionale,
caracteristici functionale ale membranelor de tensiune reciproca in
cadrul M.R.P.), particularitati ale structurilor osoase si articulare
periferice in raport cu M.R.P.; „disfunctiile” osteopate
craniene(flexie, extensie, torsiune, rotatie-lateroflexie, strain
vertical si orizontal, compresii, „disfunctii intraosoase”), conceptul
osteopat de comunicare cranio-sacrala, metodologie si abord palpator,
discriminare perceptiva si evaluarea manuala ale directiilor tensive in
mediul cranio-sacral in diferitele planuri ale spatiului (prize pentru
craniu, prize pentru sacru); evaluarea si aprecierea M.R.P. pe craniu si
pe sacru; tehnici indirecte, reflexe si de mobilizare a lichidelor
tisulare (pompa limfatica) de corectie ale disfunctiilor de competenta
osteopata („V spread”, „ frontal lift”, tehnici suturale fronto
–sfenoidale, etmoido-sfenoidale, vomero-sfenoidale, sfeno-petroase si
sfeno-scuamoase, zigomatico-sfenoidale, petro-bazilare, petro-jugulare,
petro-scuamoase, occipito-mastoidiene, occipito-parietale,
parieto-scuamoase, parieto-mastoidiene, temporo-zigomatice,
fronto-etmoidale, fronto-nazale, fronto-zigomatice, fronto-parietale,
interparietale, lift parietal); articulatia occipito-atlantoidiana,
tehnici pe palat, „CV 4”, „pussy foot”, „father Tom”;indicatii si
contrindicatii absolute si relative ale tratamentului osteopat .
Metodologia viscerală:
-
Filosofie si concepte generale ale abordului osteopat visceral,notiuni
de embriologie, anatomie descriptiva, functionala, topografica,
principalele raporturi anatomice si functionale, notiuni de baza leagate
de fiziologia principalelor aparate viscerale; digestiv( peritoneul si
cavitate peritoneala, gura, glandele salivare, limba, faringele,
esofagul, stomacul, ficatul si caile biliare, colecistul, splina,
duodenul, intestinul subtire, si gros, pancresul exocrin); urinar
(rinichi,uretere, vezica urinara, uretra); genital (testicule, cai
spermatice , epididim si glande accesorii, uter, ovare si trompe
uterine); cardio-respirator (mediastinul,cordul si pericardul, caile
aeriene superioare, laringe, trahee si bronhii, plamanii si pleura);
endocrin (axa hipotalamohipofizara, hipofiza, epifiza, tiroida,
paratiroidele, pancreasul endocrin, glandele suprarenale); conceptele de
mobilitate și de motilitate viscerala, conceptul de „articulatie
viscerală”; aspecte tridimensionale; metode de screening ale
principalelor aspecte simptomatologice si disfunctionale legate de
principalele aparate viscerale; durerea viscerala,aspecte si semne de
alarma; manifestarile la distanta cu simptomatologie reflexa
viscero-somatica, influentele viscero-posturale; indicatii si
contraindicatii absolute si relative ale tratamentului ostepat;
metodologia abordarii prin inspectie si palpare si discriminarea
perceptiva ale „densitatilor” tisulare segmentare in diferitele planuri
ale spatiului (observatie, raporturi de simetrie, palpare superficiala
si profunda cu aprecierea consistentei, elasticitatii si sensibilitatii
dureroase pentru fiecare zona in parte); teste directe si indirecte de
mobilitate si motilitate relativa, corespondente viscero-somatice si
manifestari la distanta; tehnici osteopate indirecte si de mobilizare a
fluidelor tisulare; indicatii si contraindicatii absolute si relative
ale tratamentului osteopat.
Generalitati legate de tehnicile de tratament manipulativ folosite
Tratamentul
osteopat manipulativ pentru mobilizare generală ( tratament
articulator general), manipulare osteopata folosind forte de viteza
inalta si amplitudine scazuta, manipulare osteopata folosind forte de
viteza scazuta si amplitudine marita, manipulare osteopata folosind
forte izotonice sau izometrice (tehnici de energie musculara), tratament
manipulativ osteopat folosind forte indirecte, tratament manipulativ
osteopat de mobilizare a fluidelor tisulare ( pompaj limfatic), alte
tratamente manuale specifice osteopatiei ( reactii reflexe,
reechilibrare posturala).
vineri, 20 decembrie 2013
SCURT ISTORIC OSTEOPATIE
Fondatorul osteopatiei a fost medicul Andrew Taylor Still (1828-1917.).
El a observat faptul că un dezechilibru în biomecanica
musculo-scheletală influenţează, prin intermediul sistemului nervos şi
circulator, funcţiile organelor interne. Prin eliberarea blocajelor
articulare există astfel posibilitatea ca pe lângă afecţiunile locale să
fie ameliorate şi perturbările funcţionale din alte zone ale corpului.
Pornind de la aceste premize Still a elaborat o metodă pentru a reda corpului mobilitatea sa fiziologică - osteopatia. Pe aceste baze se dezvoltă mai târziu şi alte tehnici cum ar fi de exemplu chiropractica.
Unul din elevii lui Still,William Garner Sutherland (1873-1954) dezvoltă şi integrează apoi conceptul cranial în osteopatie. El a fost primul care a sesizat Mecanismul Respirator Primar – o mişcare pulsatilă, de sine stătătoare neinfluenţată de respiraţie sau ritm cardiac.
Palparea şi tratamentul organelor interne au fost publicate pentru prima dată în operele medicilor Glennard şi Stapfer la sfârşitul secolului XIX.
La începutul secolului XX Martin LittleJohn aduce osteopatia în Marea Britanie unde în anul 1917 apare prima şcoală europeană de osteopatie. De aici, după cel de-al doilea război mondial metoda se răspândeşte în restul Europei.
De la începutul anilor 1980, osteopatia cunoaşte o nouă completare a domeniului visceral, unde, osteopaţi ca Jean-Pierre Barral si Jaques Weinschenck perfecţionează tehnicile pe palpare si tratament ale organelor interne.
A.T.Still W.G.Sutherland
Pornind de la aceste premize Still a elaborat o metodă pentru a reda corpului mobilitatea sa fiziologică - osteopatia. Pe aceste baze se dezvoltă mai târziu şi alte tehnici cum ar fi de exemplu chiropractica.
Unul din elevii lui Still,William Garner Sutherland (1873-1954) dezvoltă şi integrează apoi conceptul cranial în osteopatie. El a fost primul care a sesizat Mecanismul Respirator Primar – o mişcare pulsatilă, de sine stătătoare neinfluenţată de respiraţie sau ritm cardiac.
Palparea şi tratamentul organelor interne au fost publicate pentru prima dată în operele medicilor Glennard şi Stapfer la sfârşitul secolului XIX.
La începutul secolului XX Martin LittleJohn aduce osteopatia în Marea Britanie unde în anul 1917 apare prima şcoală europeană de osteopatie. De aici, după cel de-al doilea război mondial metoda se răspândeşte în restul Europei.
De la începutul anilor 1980, osteopatia cunoaşte o nouă completare a domeniului visceral, unde, osteopaţi ca Jean-Pierre Barral si Jaques Weinschenck perfecţionează tehnicile pe palpare si tratament ale organelor interne.
A.T.Still W.G.Sutherland
joi, 3 ianuarie 2013
Supernumerary Ribs
People usually have 12 ribs on each side, but the number may be increased by the presence of cervical and/or
lumbar ribs or decreased by failure of the 12th pair to form. Cervical ribs (present in up to 1% of people)
articulate with the C7 vertebra and are clinically significant because they may compress spinal nerves C8 and T1
or the inferior trunk of the brachial plexus supplying the upper limb. Tingling and numbness may occur along the
medial border of the forearm. They may also compress the subclavian artery, resulting in ischemic muscle pain
(caused by poor blood supply) in the upper limb.
lumbar ribs or decreased by failure of the 12th pair to form. Cervical ribs (present in up to 1% of people)
articulate with the C7 vertebra and are clinically significant because they may compress spinal nerves C8 and T1
or the inferior trunk of the brachial plexus supplying the upper limb. Tingling and numbness may occur along the
medial border of the forearm. They may also compress the subclavian artery, resulting in ischemic muscle pain
(caused by poor blood supply) in the upper limb.
duminică, 16 decembrie 2012
joi, 13 decembrie 2012
Dysfunction and Injury of the Lower Back
PATHOGENESIS OF LOW BACK PAIN
The cause of LBP is controversial. A rational hypothesis,described by Kirkaldy-Willis and Bernard,8 is outlined below.
I. Three major factors predispose a client to an
episode of LBP:
1. Emotional upset, such as tension, stress, anxiety,fear, resentment, uncertainty, and depression.
Emotional upset causes local areas of vasoconstriction and sustained muscle contraction that leads to muscle fatigue. These changes result in altered patterns of muscle contraction and movement.
2. Abnormal function of the muscles of the lumbopelvic
girdle creates abnormal movement patterns and excessive stresses on the facets and disc. The result of these changes is that movement
becomes restricted and painful. These painful restrictions of movement lead to fibrosis around the joint.
3. Facet joint hypomobility (fixation). As mentioned,this loss of the normal gliding characteristics has reflexive changes in the surrounding muscles, setting up a continuing cycle of muscle dysfunction and further joint dysfunction.
II. Muscle dysfunction occurs in a predictable pattern in LBP. In the lower back, the paraspinal muscles tend to be tight. Sustained muscle contraction decreases the blood supply to the muscles, which leads
to an accumulation of waste products, and eventual muscle fatigue.
III. The multifidus is especially important in LBP. Its fibers interweave with the joint capsule. Sustained contraction adds a compressive load to the joint,and weakness decreases the stability of the lower
back; both of these conditions accelerate the degeneration process.
IV. The client then reports a minor incident, such as gardening, or reaching for a light object, and experiences an episode of acute LBP either at the time, or within a day or two. There are twodifferent mechanisms of injury:
(1) a rotational strain that typically injures the facet joints, and
(2) a compression force in flexion, which typically injures the disc. It is important to realize that in any given injury, the muscles, facets, and disc are all involved to some degree.
V. This minor trauma leads to inflammation of the synovial
lining of the capsule, called synovitis, and to sustained hypertonic contraction in the paraspinal muscles, usually on one side of the lower back. The inflammation releases enzymes that cause minimal
degeneration of the articular cartilage.
VI. This phase of dysfunction is often followed by a of instability, which is demonstrated by abnormal,increased movement of the facets. There is laxity in the joint capsule and the annulus of the disc,and subluxation (partial dislocation) of the facets.
VII. The last phase of pathogenesis is the stable phase, in which the body responds to the continuing degeneration by laying down connective tissue and bone.
VIII. Continuing degeneration leads to bony spurs under
the periosteum, enlargements of the inferior and superior facets, periarticular fibrosis, and loss of motion.
IX. Changes in the disc begin in the dysfunctioning phase with small circumferential tears in the annulus that become larger and form a radial tear that passes from the annulus to the nucleus. These tears
increase until there is internal disc disruption,which can lead to a disc herniation in which the nucleus shifts position.
X. With further degeneration the normal disc height is reduced owing to the loss of proteoglycans and water.
FACTORS PREDISPOSING TO LOW BACK
DYSFUNCTION AND PAIN
1. Functional factors: Posture, joint dysfunction, muscle imbalances, deconditioning, fatigue, altered movement patterns, or emotional tension.
2. Structural factors: rheumatologic, endocrine or metabolic, neoplastic (tumors), and vascular diseases; infection; congenital anomalies; referred pain from pelvic and abdominal disorders.
DIFFERENTIATION OF LOW BACK PAIN
LBP can be caused by many conditions in addition to
functional problems, injury, or degeneration in the
musculoskeletal system. These other causes are diverse but may be categorized as follows:
1. Visceral diseases such as kidney stones or endometriosis
2. Vascular diseases such as aneurysms
3. Tumors, especially cancer that has metastasized from another site
4. Stress-related disorders, such as adrenal exhaustion
The vast majority of LBP is caused by a mechanical disorder, a problem of function, and not pathology. The precise cause of the mechanical LBP can be difficult to determine. Sometimes it is a case of a frank injury, but more often there is an underlying chronic muscle imbalance,poor posture, or emotional stress. Assuming
that the client’s pain is caused by a mechanical disorder,
there are two fundamental types of pain that refer into the leg(s): sclerotomal and radicular. The two types are differentiated by the quality of pain. These two types of referral are important to distinguish, because it helps you differentiate a simple mechanical disorder from a serious condition, such as a herniated disc.
Sclerotomal pain, the first type of referred pain, is caused by an injury to the paraspinal muscle, ligament,facet joint capsule, disc, or dura mater and can manifest locally and be referred to an extremity. For example,pain from a muscle strain in the lumbar region may be felt as a pain in the thigh in addition to the lower back. Usually, the sclerotomal referred pain is described as deep, aching, and diffuse.
Radicular pain, the second type of referred pain, is caused by an irritation of the spinal nerve root. If the sensory (dorsal) root is irritated, sharp pain, numbing,or tingling that is well-localized in dermatomes occurs.
If there is compression of the motor (ventral) nerve root, in addition to the pain, numbing, and tingling,there may be a weakness in the muscles supplied by that nerve root (myotome) and a decrease in the response in the corresponding reflex. The most common cause of nerve root irritation is disc herniation. Nerve root pain is much more serious and requires an assessment by a doctor.
With these two categories in mind, we can enumerate nine common types of LBP. Note that these are artificial categories and that an injury or dysfunction usually has several of these causes of pain at the same time. For example, with a simple overuse injury of the lower back during gardening, muscles, ligaments (including joint capsule), and joint dysfunction would all typically be involved.
These categories should be used as a guide to help differentiate simple from more complex problems.
The cause of LBP is controversial. A rational hypothesis,described by Kirkaldy-Willis and Bernard,8 is outlined below.
I. Three major factors predispose a client to an
episode of LBP:
1. Emotional upset, such as tension, stress, anxiety,fear, resentment, uncertainty, and depression.
Emotional upset causes local areas of vasoconstriction and sustained muscle contraction that leads to muscle fatigue. These changes result in altered patterns of muscle contraction and movement.
2. Abnormal function of the muscles of the lumbopelvic
girdle creates abnormal movement patterns and excessive stresses on the facets and disc. The result of these changes is that movement
becomes restricted and painful. These painful restrictions of movement lead to fibrosis around the joint.
3. Facet joint hypomobility (fixation). As mentioned,this loss of the normal gliding characteristics has reflexive changes in the surrounding muscles, setting up a continuing cycle of muscle dysfunction and further joint dysfunction.
II. Muscle dysfunction occurs in a predictable pattern in LBP. In the lower back, the paraspinal muscles tend to be tight. Sustained muscle contraction decreases the blood supply to the muscles, which leads
to an accumulation of waste products, and eventual muscle fatigue.
III. The multifidus is especially important in LBP. Its fibers interweave with the joint capsule. Sustained contraction adds a compressive load to the joint,and weakness decreases the stability of the lower
back; both of these conditions accelerate the degeneration process.
IV. The client then reports a minor incident, such as gardening, or reaching for a light object, and experiences an episode of acute LBP either at the time, or within a day or two. There are twodifferent mechanisms of injury:
(1) a rotational strain that typically injures the facet joints, and
(2) a compression force in flexion, which typically injures the disc. It is important to realize that in any given injury, the muscles, facets, and disc are all involved to some degree.
V. This minor trauma leads to inflammation of the synovial
lining of the capsule, called synovitis, and to sustained hypertonic contraction in the paraspinal muscles, usually on one side of the lower back. The inflammation releases enzymes that cause minimal
degeneration of the articular cartilage.
VI. This phase of dysfunction is often followed by a of instability, which is demonstrated by abnormal,increased movement of the facets. There is laxity in the joint capsule and the annulus of the disc,and subluxation (partial dislocation) of the facets.
VII. The last phase of pathogenesis is the stable phase, in which the body responds to the continuing degeneration by laying down connective tissue and bone.
VIII. Continuing degeneration leads to bony spurs under
the periosteum, enlargements of the inferior and superior facets, periarticular fibrosis, and loss of motion.
IX. Changes in the disc begin in the dysfunctioning phase with small circumferential tears in the annulus that become larger and form a radial tear that passes from the annulus to the nucleus. These tears
increase until there is internal disc disruption,which can lead to a disc herniation in which the nucleus shifts position.
X. With further degeneration the normal disc height is reduced owing to the loss of proteoglycans and water.
FACTORS PREDISPOSING TO LOW BACK
DYSFUNCTION AND PAIN
1. Functional factors: Posture, joint dysfunction, muscle imbalances, deconditioning, fatigue, altered movement patterns, or emotional tension.
2. Structural factors: rheumatologic, endocrine or metabolic, neoplastic (tumors), and vascular diseases; infection; congenital anomalies; referred pain from pelvic and abdominal disorders.
DIFFERENTIATION OF LOW BACK PAIN
LBP can be caused by many conditions in addition to
functional problems, injury, or degeneration in the
musculoskeletal system. These other causes are diverse but may be categorized as follows:
1. Visceral diseases such as kidney stones or endometriosis
2. Vascular diseases such as aneurysms
3. Tumors, especially cancer that has metastasized from another site
4. Stress-related disorders, such as adrenal exhaustion
The vast majority of LBP is caused by a mechanical disorder, a problem of function, and not pathology. The precise cause of the mechanical LBP can be difficult to determine. Sometimes it is a case of a frank injury, but more often there is an underlying chronic muscle imbalance,poor posture, or emotional stress. Assuming
that the client’s pain is caused by a mechanical disorder,
there are two fundamental types of pain that refer into the leg(s): sclerotomal and radicular. The two types are differentiated by the quality of pain. These two types of referral are important to distinguish, because it helps you differentiate a simple mechanical disorder from a serious condition, such as a herniated disc.
Sclerotomal pain, the first type of referred pain, is caused by an injury to the paraspinal muscle, ligament,facet joint capsule, disc, or dura mater and can manifest locally and be referred to an extremity. For example,pain from a muscle strain in the lumbar region may be felt as a pain in the thigh in addition to the lower back. Usually, the sclerotomal referred pain is described as deep, aching, and diffuse.
Radicular pain, the second type of referred pain, is caused by an irritation of the spinal nerve root. If the sensory (dorsal) root is irritated, sharp pain, numbing,or tingling that is well-localized in dermatomes occurs.
If there is compression of the motor (ventral) nerve root, in addition to the pain, numbing, and tingling,there may be a weakness in the muscles supplied by that nerve root (myotome) and a decrease in the response in the corresponding reflex. The most common cause of nerve root irritation is disc herniation. Nerve root pain is much more serious and requires an assessment by a doctor.
With these two categories in mind, we can enumerate nine common types of LBP. Note that these are artificial categories and that an injury or dysfunction usually has several of these causes of pain at the same time. For example, with a simple overuse injury of the lower back during gardening, muscles, ligaments (including joint capsule), and joint dysfunction would all typically be involved.
These categories should be used as a guide to help differentiate simple from more complex problems.
duminică, 21 octombrie 2012
Reumatismele degenerative - artroza si spondiloza
- Generalitati
- Factori care intretin panica in randul bolnavilor
- Reumatisme degenerative: artroza si spondiloza
- Reumatismele degenerative si imbatranirea organismului
- Arntroza si spondiloza fara dureri
- Anatomie si fiziologie a coloanei vertebrale
- Neglijarea fazei discopatice de debut a spondilozei cervicale
- Sfaturi finale pentru bolnavii cu spondiloza cervicala
Abonați-vă la:
Postări (Atom)